Eu ți-am alergat prin vene,
Ți-am suflat cu dor pe gene,
Eu ți-am upgradat sărutul,
Ți-am iubit necunoscutul.
Am fost zmeul tău mereu,
Să mă ții în vânt nu-i greu.
N-ai știut să tragi de sfori,
Am căzut de mii de ori, am căzut de mii de ori.
Trebuie să zbor…
Am căzut de mii de ori.
N-ai știut să tragi de sfori,
Să mă ții în vânt nu-i greu.
Am fost zmeul tău mereu.
Ți-am iubit necunoscutul.
Eu ți-am upgradat sărutul.
Ți-am suflat cu dor pe gene.
Eu ți-am alergat prin vene.
Trebuie să zbor…
Să fac dragoste cu ploaia,
Să fac dragoste cu vântul,
Să fac dragoste cu cerul,
Să mă-ntind pe tot pământul.
Stelele sunt zurii nopții,
Numai amintirea zilei,
Norii sunt cearșaf pe soare,
Ei mă vor uita de tine.
Vor uita de tine, vor uita de tine.
Când liniștea va curge!!
Să fac dragoste cu ploaia,
Să fac dragoste cu vântul,
Să fac dragoste cu cerul,
Să mă-ntind pe tot pământul.
Stelele-s pistruii nopții,
Luna-i amintirea zilei,
Norii sunt cearșaf pe soare,
Ei mă vor uita de tine,
Ma vor uita de tine,
Ma vor uita de tine,
Liniștea va curge-n mine.
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație în care naratorul s-a simțit ca un zmeu, dependent de partener pentru a rămâne în aer. După o cădere dureroasă, își dorește libertatea și uitarea, aspirând să se contopească cu natura și să găsească liniștea interioară.
