Născut în zodie ferice, ca toți acei de-un neam cu sine,
Un porc bogat, al cărui pântec era de-a pururea sătul
Și care n-avusese parte în viața lui, decât de bine,
Având moșii, din cari adesea porumbul îi putrezea-n patul;
Într-un cuvânt, un porc nabab,
A fost întâmpinat odată, la poartă, de-un biet câine slab,
Flămând, abia c-un pic de viață
Și care nu mai vedea lumina decât așa ca printr-o ceață..
– Ah, fie-ți milă de-un biet câine,
Prea fericitule boier..
Da-mi fărâmiturile-ți de pâine,
Nu mă lăsa sub sfântul cer,
De foame istovit să pier..
Dar porcul, care după masă, gustă dulceața unei poame,
Din cale-afară de mirat,
Pe bietul câine l-a-ntrebat:
– De foame-ai zis? Ce-i aia foame?..
Ne mai putând să stea-n picioare și istovit, căzând pe brânci,
Flămândul stins, porni să-i spuna: Când nu mai ai ce să mănânci,
Simți o sfârșeală fără margini.. slăbești, de te doboară vântul..
Vezi verde-galben.. se-nvârtește cu tine parcă tot pământul..
Cu vremea, mintea nu mai poate, din tot, nimica să-nțeleagă,
Apoi te stingi, precum se stinge o lumânare arsă-ntreagă..
Și bietul câine și dete duhul.. Dar porcul, ne băgând de seamă,
Raspunse rar, cu gura plină de-a poamei prea gustoasă zeamă:
– Păi, știi că e o fericire să-ți fie foame, dragă câine?..
Și tu-ndrăznești să mai ceri pâine?!
Auzi, mă rog: să vezi anume
Cum se-nvârtește-ntreaga lume;
Cum vin, privirea să-ți desmierde, culori de roșu-galben-verde;
Să mi-te simți, într-un cuvânt,
Ușor ca fulgul dus de vânt
Și totuși să te plângi de soartă și să cerșești ca un țigan?
Păi, iartă-mă, dulău bălan:
Ori ești ingrat, ori șarlatan!..
Și porcul, scuturând agale brumatul țigaretei scrum,
Nici că s-a mai uitat la câine și, mândru, și-a văzut de drum..
………………………………..
Flămânzilor, când vreți să cereți dela sătui nițică pâine,
Cum a cerut sărmanul câine,
Acelui ce gustă din poame, –
Să cereți numai dela omul care a-ndurat cândva de foame,
Căci, altfel, nu e vorba goală proverbul care-mi vine-n gând
Și care spune că: „Sătulul nu crede bietului flămând”.
Sensul versurilor
Piesa prezintă o satiră a inegalității sociale, ilustrând contrastul dintre bogăția excesivă și sărăcia extremă. Un porc bogat, simbol al opulenței, nu poate înțelege suferința unui câine flămând, evidențiind indiferența celor privilegiați față de nevoile celor mai puțin norocoși. Morala este că doar cei care au experimentat lipsurile pot empatiza cu adevărat cu cei aflați în nevoie.