Vasile Militaru – Cică Să Te Joci Cu Hoțul

Între gârlă și zăvoaie,
Moș Lisandru Vijalie
Are și el – tot ce are –
Un rastav de răzăchie.
Că de miere-i sunt ciorchinii
Și i-ar bate vânt de vară,
De n-ar sta pândar fecioru-i,
De cu zori și până-n seară:
Într-un nuc din miezul viei
Și-a făcut Călin cerdacul
Și de vară până-n toamnă,
În cerdac își face veacul.
Pas de-i fură o broboană,
Că, din nucul gros și-nalt,
Flăcăiandru-și vede via
Dintr-un cap în celălalt…
Dar, te uită, mișcă-o vită
Și sub vită-i nu știu cine:
Doar o mână i se vede
Pe când rupe un ciorchine!
„-Olio-lo! – șopti flăcăul –
Îmi plătești, tu, vere, cina! …”
Și porni ca o șopârlă
Înspre vita cu pricina.
Și Călin își da cu gândul:
”Îl dezbrac, îi iau zălog,
Îi trântesc un pumn în ceafă
Și-l fac iepur’ de pârlog! ”
Dar, când dete ochi cu hoțul,
Îi veni răcori – călduri,
Făr-a mai putea să-ntrebe:
Nici „ce faci? ”, nici „de ce furi? ”
Iar în fața lui, – aprinsă
Ca o floare-a unui mac –
A rămas Ileana Voinii
Rezemată de-un harac.
Și-amândoi c-un dor în inimi
Țin privirile-n pământ,
Neputând grăi niciunul
Către altul un cuvânt…
A-nceput să cadă bruma…
Pe la crame-s buți cu vin;
Moș Lisandru Vijalie
Își însoară pe Călin;
Azi e nuntă… nuntă mare!
Dar mireasa cin-să fie?
Cine vreți să fie alta,
Decât hoața prinsă-n vie? …
Masă mândră șade-ntinsă
Și se joacă… lele-lele!
Iar din via de-astă vară
Curge vinul prin ulcele.
Și-un moșneag cu plosca-n mână,
După ce-a jucat o „leasă”,
Zice rar, ca să-l audă
Și mesenii, și mireasa:
„-Cică să te joci cu hoțul…
Ba să nu te joci defel…
I-a furat atâția struguri
Și-l mai fură și pe el! „