Cad, moale, în trecut
Bărbatul care sunt,
Copilul care-am fost
E un scurtcircuit,
Dacă îl repar,
Poate funcționez.
Ajung în câmp,
Tata-i foarte înalt,
Zâmbește blând
Un lan de grâu
Și lângă tatăl meu
E-un carusel.
De mână-aș vrea
Pe tata să-l apuc
Dar nu ajung.
La pieptul lui,
Aproape sunt de cer
Eu vreau în carusel..
Acuma sunt în carusel
Tata-i sus pe cer, eu râd
Arunc cu vorbe către el
Ele nu ajung, nici nu se-ntorc
Ce fac?.
Iubito-mi reproșezi
Că nu știu să dau,
Nu știu să primesc
Acolo sus pe Cer
Chemările se pierd
Răspunsurile pier
Iubito, nu-nțelegi
Am învățat să zbor,
Dar nu știu să merg
Aicea pe Pământ
Cuvintele se-ntorc
Răspunsurile dor.
Tata era înalt
Dragostea prea sus
Răspunsuri nu veneau
Iubito, am grijă acum
Cu tine pot să merg
La tine pot să ajung
La tine pot să ajung
La tine pot să ajung
La tine pot să ajung
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentele de regret și dorința de a se reconecta cu trecutul și cu figura paternă. Vorbitorul se simte pierdut între amintiri și prezent, incapabil să comunice eficient cu cei dragi și căutând alinare în iubire.