Mă cobor la un nivel sub intelectul meu
Să critic ipocrizia ce vă ghidează mereu,
Ce vă îndrumă spre-un zeu debil și ateu
Cu pretenții de zmeu, dar stai, că apar eu:
Vreau să ruginiți lăuntric, să fiți măcinați
De pastile și beții; de droguri mâncați:
De vlagă secați, trădați chiar de frați!
Să fiți voi ce sunt eu: neadaptați!
V-ați dat sufletul gratis, nu contra cost
Și vă ridicați în slăvi, dar fără rost;
Doar epatați furioși, spunând cum a fost
Și ce greu ați ajuns aici, în avanpost!
Aveți sufletul gol, gândire superficială,
Ghidați de interese, cu inima goală
Cu logică nasoală și lipsă de școală
Ați furat și-ați asumat cu multă-ndrăzneală!
Ascultați muzică bună, toți adunați în turmă,
Vă îndrăgostiți o seară, apoi lăsați în urmă
Iubiri lascive-n cor și treaba-i conformă
Ghidat ca de normă, nu de context ci de formă!
Puroi vă curge-n vene; puroi ars de alcool
Ce-l dați altora ca voi pe post de protocol
Când vă-ntâlniți în Mall prin fumuri rotocol
Vă îmbăiați în nămol, v-aș îmbăia-n formol!
Conduceți mașini tari cu sute cai putere
Dar nu știți să rezolvați o simplă scădere:
Prostia și ignoranța vă curge-n artere
Mă-ntreb oare cum lumea poate să vă digere.
Ați adus defectele la rangul de virtuți;
Aveți multe de spus, dar sunteți orbi și muți:
Vorbesc pentru pereți, copii decăzuți
Cu fețe de sluți și buze pline de muci!
Deși liric voi fi pe veci neascultat;
Neînțeles de ei, de voi… De toți de fapt;
Mă-ntorc în absolut, de lume nu sunt apt,
Oricât am încercat, tot nu m-am adaptat!
Mă întorc în viitor: sunt avansat gândirilor
Plutesc ca un nor sau o pasăre-n zbor
Mă-ntorc în trecut, să scap de adepții lor
În lumea mea, lumea lor, a idealurilor
Sensul versurilor
Piesa este o critică vehementă a ipocriziei și superficialității unei generații. Artistul se simte neînțeles și neadaptat, exprimându-și dezgustul față de valorile false și comportamentele nocive ale celor din jur.