Doar ea care a alăptat
știe cât de frumoasă este urechea.
Doar aceia care au fost alăptați
cunosc frumusețea claviculei.
Doar pentru oameni Creatorul
a dat urechea.
Oamenii, prin clavicule
ușor asemănătoare cu păsările,
împletesc mângâieri
la locul unde noaptea,
balansează leagănul leagănului,
pruncul plânge,
în cazul în care pe o pernă de aer
stelele cuibăresc ca niște jucării.
Și unii vorbesc.
Sensul versurilor
Piesa celebrează legătura profundă dintre mamă și copil, evidențiind frumusețea subtilă a momentelor de alăptare și conexiunea intimă creată. Versurile explorează percepția unică a celor care au experimentat alăptarea, subliniind importanța și sacralitatea acestui act.