Veta Biriş – Sus, Sus, Sus, la Munte Sus! (Cântecul lui Iancu)

Din codrii, pe plai la vale
Venea un voinic călare,
În suflet cu supărare,
Falnic și viteaz fecior,
Craiul mândru-al munților,
Iancu-n fruntea moților.
S-a oprit s-adape calul,
De sub brâu și-a scos cavalul
Și-n doină și-a plâns amarul:
„Mureș, apă argintie,
De-o fi să cazi în robie
Să trimiți în munți solie.
Să lovești cu malul tău
Toți dușmanii ce vor rău,
Să știe mâna străină
Că și apa ta-i română.”.
Strigă Bărnuț din Sibiu
Că Ardealul nu-i pustiu,
Iar flăcăi sunt zeci și mii,
Strigă Iancu de la munte:
„Nu te teme, măi Axinte,
Că și eu viu de la munte.”.
Refren:
Sus, sus, sus, la munte sus,
Sus, sus, sus, române, sus,
Acolo și Iancu-i dus,
La Vidra de Sus.