Doamne, cu ce Ți-am greșit
De-așa rău m-ai pedepsit?
Mi-ai ars inima ca focul,
Poate-așa mi-o fost norocul.
Câte lacrimi am vărsat
Obrazul mi l-o pătat,
Iar tu, bădișorul meu,
Ai uitat de dorul meu.
Toată viața oi cânta
Pân’ mi-o trece durerea,
Durerea și dorul greu
Pentru tine, badea-al meu.
Bade, din ce m-ai lăsat
Nu-ți doresc mare păcat:
Viața să-ți fie pustie,
Să nu poți iubi pe nime’,
Să mă porți bădiță-n gând
Cât oi trăi pe pământ.
Sensul versurilor
O lamentare adresată divinității, în care o persoană își exprimă durerea și dezamăgirea în urma unei despărțiri. În final, lansează un blestem asupra celui care a părăsit-o, dorindu-i o viață pustie și incapabilă de iubire.