Inima mă doare mult
Cât oi trăi pe pământ
Că până îmbătrânesc
Tot iubesc și pătimesc.
Lângă sat este-o pădure,
M-aș duce să uit de lume,
Eu să cânt, iarbă să crească,
Dragostea să o oprească.
Grea-i, Doamne, dragostea
Dacă prinzi a o gusta,
Nu ai cap de-a o lăsa,
Nici minte de-a o purta,
M-o pus dracu și-am gustat-o
Și-am bolit pân-am uitat-o.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă resimțită în urma unei iubiri care a adus suferință. Vorbitorul își dorește să scape de această durere, căutând alinare în natură, dar recunoaște că dragostea, odată gustată, este greu de uitat.
