Frunză verde de-arțăraș,
Așa-i jocul la Sărmaș,
Joc de-a lungul, bătrânesc,
Când îl joci întinerești.
Haida, bade, să mă joci
Pe sub mână să mă-ntorci,
Să mă joci să fiu jucată,
Să nu rămân supărată.
Jocul m-o-nvățat badea
Că el știe bine-a juca,
El m-o-nvățat a juca,
Eu-l învăț a săruta,
C-așa-i jocul la români,
Obiceiul din străbuni.
Sensul versurilor
Piesa descrie un joc tradițional românesc, Sărmașul, ca o metaforă pentru flirt și atracție. Jocul este prezentat ca o modalitate de a învăța și de a împărtăși afecțiunea, fiind totodată o celebrare a obiceiurilor străvechi.