Bărbate, sufletul meu,
Batǎ-mi-te Dumnezeu,
Cânepă mi-ai semănat,
Boală-n oase mi-ai băgat.
Tu ia coasa și-o cosește,
De boală mă mântuiește
Și ia grebla și-o adună
Ca să-mi faci inima bună.
Unde văd cânepa-n tindă
Stau să mă spânzur de grindă,
Unde văd cânepa-n casă
Stau să mă spânzur de masă.
Că eu nu-s ca celelalte
Să-mi dau cânepa în parte,
Mai bine o pun pe foc
Că și-acolo are loc.
Cânepa-i boală-n oasă,
Aș dormi și nu mă lasă,
Mă-ntorsei către perete
Hoața de furcă mă vede.
Mă dusei către cuptor
Mă-mpiedicai de fuior,
Trăsnească-vă Dumnezeu
Umblați tot în drumul meu.
Sensul versurilor
Piesa exprimă disperarea unei femei din cauza unei boli sau a unei stări negative asociate cu cânepa. Ea se simte blestemată și captivă, dorind să scape de această suferință.