Fir-ai, bade, blestemat
Pe cât ești de vinovat,
Și te blestem din inimă
Că m-ai lăsat fără milă.
Te blestem din inimioară
Să-ți fie pâinea amară,
Să umbli tot supărat,
Să știi că te-am blestemat.
Și necăjit să trăiești,
Pe nime’ să nu iubești,
Să te prind-o boală grea
De te-i duce la alta.
Și de-o fi s-o strângi în brață
Nu te-apuce dimineață,
Să umbli tot supărat,
Să știi că te-am blestemat,
Te blestem din inimioară
Să-ți fie viața amară.
Sensul versurilor
O femeie blestemă un bărbat pentru că a părăsit-o, dorindu-i o viață plină de suferință și amărăciune. Versurile exprimă furie și dorință de răzbunare.