Am cântat și-am să tot cânt
Dragostile pe pământ,
Că și la inima mea
S-o cuibărit dragostea.
Când îmi arde sufletul
Mi-l stâmpăr cu cântecul,
Dorul cât de mare crește
Cântecul mi-l potolește.
Nu cânt să fiu lăudată,
Cânt la lume că mi-i dragă,
Nu cânt ca să mă fălesc,
Cânt ca să ma răcoresc.
Am noroc, gură, cu tine
Că-mi stâmpăr inima-n mine,
Dacă m-oi duce departe
Gura mi-i soră și frate,
De cumva m-oi înstrăina
Cu gura m-oi stâmpăra.
Sensul versurilor
Piesa exprimă puterea cântecului de a alina sufletul și de a oferi consolare în fața dorului și a suferinței. Cântecul este văzut ca un prieten și un refugiu, o modalitate de a se răcori și de a-și exprima dragostea pentru lume.