Lasă-mă, bade, lăsată
Că-s muiere măritată,
Cu copii și cu bărbat,
M-or râde oamenii-n sat.
Ce-ți pasă, bădiță, ție
Că-ți pui flori la pălărie,
Tu ești tânăr, ne-nsurat,
Nu te râd oamenii-n sat?!
Nu mai veni pe la noi
Pe zi și de zece ori,
Ba cu plug, ba după coasă,
Numai ca să-mi intri-n casă.
Și spui că gurița mea
Îți prăpădește viața,
Zici că ochișorii mei
Nu poți trăi fără ei.
Ia-ți nevastă tinerea,
Eu nicicând n-oi fi a ta,
Soarta mea a fost sortită
Și inima zăvorâtă.
Sensul versurilor
O femeie măritată respinge avansurile unui bărbat tânăr și necăsătorit, invocând responsabilitățile ei familiale și convențiile sociale. Ea îi cere să o lase în pace și să își găsească o parteneră potrivită statutului său.