Pe ulița noastră-n jos
Vine badea cel frumos
Cu carul verde vopsit,
Cu boii frumos gătiți.
Strigătură:
Cu brad verde de la munte
Să intre la mândra-n curte,
S-o ducă la el acasă
Ca să îi fie mireasă.
Chiuiește, nu striga,
Să răsune ulița,
Să ne-audă mândruța
Să ne deschidă poarta.
Strigătură:
Lasă-ne, mândruță, în casă
C-afară plouă de varsă,
Lasă-ne, mândruță, în șură
C-afară nu-i vreme bună.
Ai umblat, bade, umblat
Pe o uliță din sat,
Și-nainte, și-napoi
Și tot ai venit la noi.
Strigătură:
Poți să fii, bade, folos
C-ai intrat în neamul nost’,
Neamul nost’ îi neam de frunte
Cum îi bradul de la munte,
Neamul nost’ îi neam ales
Cum îi grâul de pe șes.
Mă tot uit aici prin casă
Nu văd ochi ca la mireasă,
Așa negri, sprâncenați,
Cu lacrimi amestecați.
Strigătură:
Las’ să plângă cât de tare,
Ăsta bine nu-l mai are,
Binele ce l-o avut
Acuma și l-o pierdut.
Miresucă, draga mea,
Acuma eu te-aș ruga,
Uită-te, dragă, ‘napoi,
Vezi-ți părinții-amândoi.
Strigătură:
Și, dragă, le mulțumește
Pentru că te-au știut crește,
Te-au crescut, te-au învățat
Și-acuma te-au măritat.
Sensul versurilor
Cântecul descrie un moment emoționant de la o nuntă tradițională, în care mireasa își ia rămas bun de la părinți. Versurile evocă sentimente de nostalgie și recunoștință, subliniind importanța familiei și a tradițiilor.