Din noi
Văd pe jos bucăți dintr-o iubire aruncată la gunoi
Sunt bucăți ale sentimentelor puternice din viața mea
Caramele prea amare acum de-a le înghiți
Știi
Mi-ai lăsat un gol imens care nu se mai termină
Pentru a rezista trebuie să spun mereu e doar vina mea
Iar adesea îți devine prietenă chiar și o minciună.
Când cei doi se despart
Se trăiește fără reguli
Câte zile inutile care storc un „de ce”
Nu se doarme
când cei doi se despart
se schimbă obiceiurile
Scrii mii de scrisori secrete care nu vor fi citite vreodată.
Acum
A conviețui cu răul nu mă mai apasă chiar atât
S-a întâmplat de fapt ceea ce vroiai tu
Tu cel care apeși această inimă doar pentru a o arunca jos.
Când cei doi se despart
Se trăiește fără reguli
Câte zile inutile care storc un „de ce”
Nu se doarme
când cei doi se despart
se schimbă obiceiurile
Scrii mii de scrisori secrete care nu vor fi citite vreodată.
Dar când va trece să crezi că mai există un vis în viața mea.
când cei doi se părăsesc
Ceilalți nu te mai ascultă
devenim atât de fragili
și se plânge imediat
Când cei doi se despart
În fond
Ei nu vor fi despărțiți niciodată.
Când cei doi se despart
În fond
Ei nu vor fi despărțiți niciodată
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea și confuzia resimțite în urma unei despărțiri. Vorbește despre golul lăsat, despre schimbările de obiceiuri și despre fragilitatea emoțională care apare, dar și despre ideea că, într-un fel, legătura dintre cei doi nu se rupe complet.