Foaie verde, foi de fag,
Măi bădiță, de-al tău drag
Nu văd cerul plin cu stele,
Nici câmpul cu viorele.
Nu văd soarele mergând
Și nici iarba pe pământ,
Tot pe tine, bade, zău,
Eu te văd în gândul meu.
Dorul tău de foc aprins
Nu-mi dă pace nici în vis,
Spune-mi, bade, ce să fac
Ca să-mi treacă de-al tău drag.
Tu, mândruță, de-al meu dor
Nu gândi că scapi ușor,
Că de-i merge unde-i vrea
El tot vine-n urma ta.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al unei fete față de bădița ei. Ea este atât de absorbită de gândul lui, încât nu mai observă frumusețile naturii din jur. Băiatul îi răspunde că dorul lui o va urmări oriunde ar merge.