De m-aș face-o păsăruică
Să intru pe ferestruică
În cetate la Belgrad
Unde-i Horea-ntemnițat.
Să scot ușa din țâțâni,
Să-i rup lanțul de la mâini
Și lanțul de la picioare,
Să-l scot pe Horea la soare.
Din temnița-ntunecoasă,
Fără scaun, fără masă
Unde Horea stă legat
Și de străji înconjurat.
Fără pat și fără țol,
Cu capul pe pământ gol
Șade Horea-nferecat
Nebăut și nemâncat.
Frunză verde de cicoare,
Ieși, Horea, de la-nchisoare
Că de când pe tin’ te legară
Și mai mare-i jelea-n țară.
Buciumașe de la stână,
Suie-te-n gorun și sună
Peste plaiuri să răsune
Toți iobagii să se-adune
Grofilor să le plătească
La judecata moțească.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința de a-l elibera pe Horea din închisoare și descrie condițiile grele în care acesta este ținut. Totodată, îndeamnă la revoltă împotriva asupritorilor.