Des îmi amintesc când eram în doi
Totul s-a sfârșit, nu mai existam noi
Mereu îmi amintesc momentele frumoase
Când ne pișcam și râdeam de glume haioase.
Nu m-am obișnuit să dorm singur în pat
Nu pot să număr de câte ori te-am visat
Parfumul tău chiar și acum îl simt în casă
De parcă aș fi o pradă ce-a căzut în plasă.
Hai lasă, nu-mi mai spune că încă îți pasă
Încă n-am uitat cum te-am prins cu el în casă
Știm ambii foarte bine că nu meriți iertare
Ai jertfit prea multe pentru visele tale.
Am greșit și eu, dar ca tine niciodată
Te iertam, credeam că-i ultima dată
Mă înșelam foarte tare și îmi pare rău
E târziu, m-ai pierdut, nu mai sunt al tău.
–––––-REFREN––––––.
Ai stricat tot ce-am construit împreună
Soarele începe să se ascundă după lună
Poți să pleci, eu nu te mai țin de mână
În sufletul tău nu mai e pic de lumină.
–––––––––––––.
Nu am de gând să te judec, nu sunt Dumnezeu
E ultima dată când te văd pe drumul meu
Îmi era frică să nu te pierd și te-am pierdut
Credeam că n-am să pot trăi, nici nu m-a durut.
Scriind aceste versuri stau lângă o fată
Ce mă iubește și n-am s-o las vreodată
O mamă a doi copii ce-mi spun tată
Am o familie perfectă și nu vreau alta.
Nu vreu să aud că ai greșit, că îți pare rău
Îți cer doar ceva, uită numărul meu
Când munceam și mă gândeam să fie mai ușor
Te simțeai foarte bine cu alții în dormitor.
Ești doar o stâncă ce mereu mă împiedică
Să aflu că în viitor va urma și alt ceva
În mintea ta voi rămâne doar o fantomă
Cât de c***ă ai fost, meriți și diploma.
–––––-REFREN––––––.
Ai stricat tot ce-am construit împreună
Soarele începe să se ascundă după lună
Poți să pleci, eu nu te mai țin de mână
În sufletul tău nu mai e pic de lumină.
–––––––––––––
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea și dezamăgirea unei despărțiri cauzate de trădare. Naratorul își exprimă regretul, dar și acceptarea faptului că relația s-a încheiat, găsind consolare într-o nouă familie.