Vescan – Muzică Sau Nebunie II

Salut, sunt Vescan, ce industrie frumoasă!
Pot să stau și eu puțin la masă?
Nu? Ok. În fine, nu contează,
Oricum, astăzi mi-am uitat bunul simț acasă.
N-avem loc pentru cei ca tine,
Că tu ești nebun și n-asculți pe nimeni.
Muzica, de fapt, e marketing,
C***, muzica, de fapt, e ce simt.
Că am scris non-stop,
Până versurile mele au ajuns în top.
La radio, tv, hateri, știi că pot
Să fiu și mai underground decât subsolu’ de la bloc.
Unii cred că sunt mult prea comercial,
Când artistul lor preferat e artificial.
Alții cred că tot ce fac e genial,
De-asta sare sala când apar m********r.
Aș vrea să le văd fața
Celor care mă priveau de sus cu toată aroganța.
M********r, dacă pun pixul pe hârtie,
Deja toată lumea știe: muzică sau nebunie.
Mă răzgândesc în timp ce vorbesc
Și mă iubesc în timp ce mă detest.
Da’ dacă stau puțin să mă gândesc,
De când îmi amintesc sunt psihic instabil.
Și scriu ce simt, ai aflat și-acum de ce nu m-am îmbogățit.
Nu sunt cel mai bun, da’ sunt cel mai diferit.
Pentru vampirii din industrie am piese din argint.
An după an am învățat că microfonu’
Mă ajută să-l cunosc pe Vescan omu’,
Care-n oglindă mai și ridică tonu’,
Că visele mari strică oricui somnu’.
Și toți vor bani, bani, bani, bani,
Și când fac bani vor mai mulți bani, bani.
Dacă fac un hit îi mulțumesc lui Dumnezeu,
Da’ fac asta dinainte să câștig un leu.
Să presupunem c-ai putea să-mi iei totu’,
Da’ cine crezi tu c-ar putea să-mi ia locu’?
Și nu zic eu, zic alții,
Că sunt tatuat în sufletul unei generații întregi.
Și nu cred că înțelegi
Până la succes cât eșec tre’ să treci,
Cât de mult tre’ să te-ncerci
Până demonstrezi că știi după ce alergi.
Hateri, învățați-ne tu cum se face,
Totu-i de c***t și nimic nu ne place.
Câtă grandomanie poa’ să te îmbrace
Când ești fals ca unghiile unei pitipoance.
Și unii trăiesc cu mine fiecare vers
Din vremea-n revers.
Cum să le mulțumesc
Că m-au făcut să le promit că nu o să-i dezamăgesc,
Să promit că reușesc cândva
Să fac un loc mai bun lumea prin muzica mea.
C-ăsta-i tot ce-am de dat,
Tot ce-am în cap,
Tot ce-am de fapt.
Da’ vezi tu, visele mai cad și-n gol
Și dacă nu le ridici tu, rămâi dator
Tuturor.
Așa că cea mai bună alegere
A fost să muncesc până când restu’ vin de la petrecere.
Și-acum oamenii mă opresc pe stradă
Să spună că muzica mea e tratament
Și să mă țin de treabă,
Că pentru suflet cică e medicament.
N-am cuvinte pentru-acel moment
În care-n ochii lor văd mult respect.
De-asta dau tot ce pot, orice-ar fi,
C-am în față 10 oameni sau 10.000.
Dacă lumea te-așteaptă, se simt emoții
Și când începe piesa ta, încep să cânte cu toții.
Acel moment, cel mai tare sentiment de pe pământ, pe cuvânt!
Dacă ar fi să o iau din nou de la început,
Orice greșeli am făcut, aș face fix la fel.
Dacă ar fi, mai trec din nou prin tot ce-am trecut,
Eu să vorbesc, eu s-ascult, aș face fix la fel.
Că nimeni niciodată nu mi-a dat nimic,
1% talent, 99 am muncit.
Poate cât 10 la un loc,
Așa că nu vorbim de loc, în cazul meu, despre noroc.
2006, puștan nebun,
Ai început să scrii cu sufletul, la fel scrii și-acum.
Dup-atâta drum, același Vescan,
Dinainte să apară Facebook și Instagram.
Muzică sau nebunie,
Unii spun că-i o prostie,
Alții că e poezie.
Inimă nebună, zi, tu, ce să fie
Când pui viața pe hârtie, încă din copilărie?
Și tot de-atunci am singura muniție,
O geantă plină cu ambiție.
Sunt un simplu om care nici azi nu știe
Ce scrie.
Muzică sau nebunie,
Muzică sau nebunie,
Am scris despre mine, am scris despre tine,
Muzică sau nebunie,
Am scris despre noi cum n-a mai scris nimeni,
Muzică sau nebunie,
Am scris despre rău, am scris despre bine,
Muzică sau nebunie,
Am scris despre ură și despre iubire,
Muzică sau nebunie,
Astăzi extaz, mâine agonie,
Muzică sau nebunie,
Sincer, nu știu, dar o fac cu mândrie,
Muzică sau nebunie,
Făcută-n studio sau în sufragerie,
Muzică sau nebunie,
Asta da călătorie!