Ea… poate e singura ce poate…
Când apare să-mi trimită problemele departe…
Strofa 1:
Era într-o dimineață…
O vedeam neclar în ceață…
Dar zâmbetul ei părea că poate să aducă în orice viață
Culoare… soare… părea că nu mai doare nimic…
Și inima ei nu era de vânzare…
Să fi fost o întâmplare? Oare a fost o oarecare?
Nu știu, dar știu că ea poate să aducă o schimbare…
Pe drumul vieții mele, să-mi mai spele inima…
Ea… nu-i ca restul. Ea-i pur și simplu EA!
Refren:
Visez… Să-mi spună noapte bună!
Că mă strânge în brațe, și când mă strânge de mână…
Zâmbesc… chiar dacă știu că mă minte…
Prefer să-l cred decât să simt că-l pierd!
Ea… poate e singura ce poate
Când apare să-mi trimită problemele departe!
El… poate e singurul ce poate
Să-mi promită, să mă mintă că o să piardă toate!
Strofa 2:
Și ți-am promis… că nu te mai mint…
Că tot ce simt îți spun…
Ți-am promis că într-o zi o să mă țin de promisiuni…
Dar până atunci… hai să uităm de regrete!
Să mai numărăm și amintiri de vis, nu doar defecte!
Are acel ceva… atât de simplă… naturală!
Ea e pur și simplu EA… atât de simplă… naturală…
Că orice poveste are și un sfârșit într-un final târziu…
Să lupt de unul singur, sincer… nu prea mai știu…
Știu… uneori e prea târziu…
Să lupt de una singură nu știu…
Ești atât de departe… un final fericit din povesti neterminate…
Sensul versurilor
Piesa explorează complexitatea unei relații, oscilând între speranța adusă de o persoană specială și dezamăgirile provocate de promisiuni încălcate. Naratorul își exprimă dorința de a crede în celălalt, chiar și în fața minciunilor, și reflectă asupra dificultății de a lupta singur pentru un final fericit.