Victoria Lungu – Singurătatea Mamei

Mamă, de ce viața-i așa trecătoare ca roua?
Mamă, astăzi eu mă grăbesc,
Vreau ca să te întâlnesc.
Căci de la tine vin două șoapte,
Vin de la tine, vin de departe.
Mamă, însă pentru a veni,
Nu-mi ajunge o zi.

REFREN:
Dor zvăpăiat, inimă fierbinte,
Dați-mi aripi să zbor înainte,
Să zbor la tine acum,
Să vin la pragul tău, mamă.
În urma mea să crească pădure
Și să n-o prindă nicio secure
Pe albul pletelor tale
Să mă odihnesc, mamă.

Mamă, poate voi reveni
Pentru o zi, pentru două.
Mamă, vreau să-mi spui iar povești,
Vreau să întinerești.
Am învățat o brumă de carte
Și azi colind orașe și sate.
Mamă, însă pentru a veni,
Nu-mi ajunge o zi.
Singurătatea mamei mă doare,
Cum aș afla ce face ea, oare?
Mamă, însă pentru a veni,
Nu-mi ajunge o zi.

REFREN:
Singurătatea mamei mă doare,
Cum aș afla ce face ea, oare?
Mamă, nu mă mai dojeni,
Nu-mi ajunge o zi.

REFREN:

Sensul versurilor

Cântecul exprimă dorul profund al naratorului față de mama sa și regretul că timpul petrecut împreună este insuficient. Versurile reflectă sentimentul de singurătate al mamei și dorința de a se întoarce la ea, amintindu-și de poveștile copilăriei.

Lasă un comentariu