Toate șogorițele
M-ar mânca dacă-ar putea măi,
M-ar mânca n-ar zice nu
Că le-am furat drăguțul.. x2.
Drăguțul nu le-am luat
El pe ele le-o lăsat măi
Le-o lăsat pentru vecie
Ca așa-o trebuit să fie.. x2.
Drăguțul nu le-am luat
El pe ele le-o lăsat măi.
Mor șogorițele mele
C-am un bade cum n-au ele
Pot muri de of și dor
Că badea n-a fi al lor.. x2.
Cu ce-s de vină eu
Că-i sortit sa fie al meu
El cu ce-i de vină anume
Că trăiesc și eu pe lume.
Cu ce-s de vină eu
Că-i sortit sa fie al meu.
Când oi face 50 de ani
Rău mă tem c-oi da de bai
Ori de care bai aș da
La ele nu m-oi lăsa. x2.
Trece lumea, trec și eu
Ce-am făcut nu-mi pare rău
Trece lumea, treacă-n pace
Ce-am făcut nu pot desface.
Ce vreți șogorițelor?
Pe baza minciunilor
Nu v-am făcut nici un rău
Martor-mi-este Dumnezeu.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o atitudine sfidătoare față de invidia șogorițelor (soacrele mici) din cauza dragostei împărtășite cu un bărbat. Interpreta își asumă alegerile făcute și nu regretă nimic, considerând că destinul a avut un rol important în relația ei.