Departe de ura din voi
Departe de ploi
Vă văd cu adevărat
Sufletul plin de noroi
Ca niște strigoi
Cu ochii plini de păcat
Prin zâmbetul primului pas
Tot ce v-a rămas
E frică de un nou început
Oameni de lut
Cu suflet slut.
Și atunci când toți veți crede că-s nebun
Am să vă spun
Că eu sunt cel așteptat
Și atunci când toți veți crede că sunt mort
Am să mă-nsor
Să curăț drumul spre iad.
Văd lumea primită de noi
Făcută gunoi
E lumea celui bogat
Sufletul plin de noroi
Ca un strigoi
Născut și el tot sărac
O lume schimbată ușor
Pe televizor
În lumea omului drac
Suflete stinse-ncet
În alfabet
Și minți închise în stomac.
Și atunci când toți veți crede că-s nebun
Am să vă spun
Că eu sunt cel așteptat
Și atunci când toți veți crede că sunt mort
Am să mă-nsor
Să curăț drumul spre iad x2
Sensul versurilor
Piesa exprimă o revoltă față de starea actuală a societății, marcată de ură, inegalitate și decădere morală. Naratorul se poziționează ca un rebel, gata să curețe "drumul spre iad", sugerând o transformare radicală.