Eu pierdut în.
Am trecut peste toți
E un simplu om, cu destinul tras la sorți
N-am parcat 4 roți, în fața 4 porți, de la 4 vile
Niciodată.
Copile, poți,
Să mă înțelegi și când îți spun,
Că n-am nimic,
Pentru care dacă pic să vreau să mă ridic.
N-am crescut singur, dar am ajuns să fiu
Și-acum nu știu cum să mulțumesc că sunt viu.
Dar oare sunt viu?
Că nici eu nu mai știu
Sau ceva în mine a murit
Deja e prea târziu.
Aș vrea să pot ca de tot să știu
Dar cred că pentru mine, deja e prea târziu.
Refren x4:
Mă crezi?
Nimeni nu te face pe tine să vezi,
Doar de unul singur poți să visezi.
Nimeni nu te face pe tine să pierzi.
N-am avut niciodată un tată,
Care să-mi dea,
Care să-mi țină parte când făceam vreo belea.
Prietenul vrea să-ți ia,
Tot ce ți-a dat, și deja,
Nu mai suport pe nimeni și nimeni nu mă suportă pe mine
Și văd în orice privire din jur dezamăgire,
Și-mi vine să rup, să sparg, să distrug,
În fine.
Tot ce mă-nconjoară,
Că parcă nimic nu-mi aparține,
N-am nimic din ce-am visat,
Reține:
Căci cu-n pumn de fișe, nu poți să cumperi vise
Și-atunci când ești singur,
Visele sunt interzise.
N-am de gând s-aștept,
Să treacă timp
Nu mai cred de mult ce mi se spune, în schimb.
Refren x5:
Mă crezi?
Nimeni nu te face pe tine să vezi,
Doar de unul singur poți să visezi.
Nimeni nu te face pe tine să pierzi.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de singurătate, dezamăgire și incapacitate de a schimba cursul vieții. Naratorul se simte pierdut și deconectat de ceilalți, incapabil să-și atingă visele și copleșit de dezamăgirea din jur.