Caut, lucruri peste care să trec,
Și uneori, fără să vreau mă întreb,
Dacă plâng de dinainte să mă doară,
Și beau de sete, n-o să acopăr gustul de rană,
Caut, spini cu mâna-ntinsă și ochii-nchiși,
Când capul meu, se simte iar lipsit de griji
Sinapsele le iau și le descos,
Să-mi fac lanțuri de fier din firul gros.
Doar așa știu,
Să cresc, să fiu.
Ref: Trec peste iar,
Mâine înapoi,
Dați-mi valuri mari,
Să mă fac mare apoi.
Trec peste iar,
Mâine înapoi,
Dați-mi valuri mari,
Să fiu eu mare apoi.
Mă uit, în jur dar când nimeni nu vede,
Poate că, de asta doar, nopții îi fac confidente,
Ea nu mă întreabă nicicând, ce mă doare,
Să-mi fac seceră din semnul de-ntrebare,
Să-mi taie din vârfuri și vise, și vară
Ca pasărea Spin înainte să moară,
Să-i cânt un concert într-o cameră goală,
Să sune a imn de-afară.
Doar așa știu,
Să cresc, să fiu.
Ref: Trec peste iar,
Mâine înapoi,
Dați-mi valuri mari,
Să mă fac mare apoi.
Trec peste iar,
Mâine înapoi,
Dați-mi valuri mari,
Să fiu eu mare apoi.
Poate dacă înot destul de bine,
La celălalt mal o să m’aștept pe mine,
Cu brațele deschise, fără ghimp în gând,
Și-o să m’ajung, fără să mă întind,
Poate cândva, cuțitul lângă os,
O să-mi scrie pe suflet și ceva frumos,
Când văd cicatrici, să citesc printre rânduri,
Să-nvăț să-mi fiu cruce, și fără cuie, scânduri.
Ref: Trec peste iar,
Mâine înapoi,
Dați-mi valuri mari,
Să mă fac mare apoi.
Trec peste iar,
Mâine înapoi,
Dați-mi valuri mari,
Să fiu eu mare apoi.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre procesul de a depăși obstacolele și dificultățile vieții. Este un imn despre reziliență, despre a învăța din cicatrici și a te transforma prin experiențe dureroase, căutând mereu o versiune mai bună a sinelui.