[Strofa 1]
Eu, Doamne, câteodată, aș vrea să-ți scriu scrisoare
Să-ți spun ce simt, cum merge, să-ți spun și ce mă doare
Dar tu ești prea departe și poate n-o primești
Oricum eu sunt o carte în care tu citești.
[Refren]
Mai lasă-mi, Doamne, cerul, speranța și iubirea
Și pâinea de pe masă, puterea, mântuirea
Mai lasă-mi și părinții, vreau să mă vadă mare
Prin ei am rădăcină și-un loc al meu sub soare.
[Strofa 2]
Am să-ți vorbesc în șoaptă, inima ta m-ascultă
Mai sunt copii în lacrimi și suferință multă
Nu-s, Doamne, toate bune cum sigur tu ai vrea
Din când în când privește și către lumea mea.
[Refren]
Mai lasă-mi, Doamne, cerul, speranța și iubirea
Și pâinea de pe masă, puterea, mântuirea
Mai lasă-mi și părinții, vreau să mă vadă mare
Prin ei am rădăcină și-un loc al meu sub soare.
Mai lasă-mi și părinții, vreau să mă vadă mare
Prin ei am rădăcină și-un loc al meu sub soare.
Sensul versurilor
Piesa este o rugăciune adresată lui Dumnezeu, în care se cere speranță, iubire și protecție pentru familie. Exprimă dorința de a fi văzut crescând de părinți și recunoștința pentru rădăcinile oferite.