Când viitorul se închide
După uși de saloane
Zadarnic cauți un zâmbet
În bancnote sau icoane
Putem posti să luptăm mai tare
Pentru mâncare
Mulți înțeleg în civilizație
Să bată covoare
Să prindă multe canale
Copii neglijați după fermoare
Caută consolare
O luptă care pe care
În condiții precare
Supervizați de sistem
Precum culturile afgane
Gândim după șabloane
O să ne omorâm
Înainte de lupte interstelare
Până la ultima suflare
Urlu în microfoane
Pentru tinerii altfel
Care-și pun semne de întrebare
Tavanu- sare
Vreau volum în boxele tale
Chiar de stai într-o clădire
Cu risc seismic mare
Asta e pentru cei ce au
Pe tricouri topoare
Dar sunt făcători de pace
Unde un conflict apare.
Dacă-ți plac românii
Și-ai modele cocalarii
Cu șampoane poponet
Spală oile lui Becali
Cu Lazarus în boscheți
Sau cu Naomi pe scenă
Ai de unde să înveți
O societate numa’ crema.
Zero denitate înjurând
Forțează corturile
Clujul plus mici și bere
Le cumpără voturile
Aceiași români
Dacă-i contrazici se irită
Tot ei se calcă-n picioare
Pentru apă sfințită
Sau așteaptă o noapte
În fața unei farmacii
Dar nu știu nimic despre ei
Sau de raichii și cii
Bătrâni rămân fără case
Înșelați de cămătari
Mână-n mână cu consilieri
Și notari locali
Din zori crâșma infectă
Uit pe pahare
Alcool fabricat ce imită
Prune și cereale
Minti goale toarnă boli
În trupuri nemeritate
Dintr-un scaun speranțele
Ar fi devenit fapte
Pentru unul care e sătul
De doctori și spitale dar
Viața te învață când
Forțezi puterile tale
Singura scăpare
Ar mai fi foc și ploaie
Sau maidanezi o țară întreagă
Frunze le taie.
Dacă-ți plac românii
Și-ai modele cocalarii
Cu șampoane poponet
Spală oile lui Becali
Cu Lazarus în boscheți
Sau cu Naomi pe scenă
Ai de unde să înveți
O societate numa’ crema.
Dacă-ți plac românii
Și-ai modele cocalarii
Cu șampoane poponet
Spală oile lui Becali
Cu Lazarus în boscheți
Sau cu Naomi pe scenă
Ai de unde să înveți
O societate numa’ crema
Ca un șef cu liceu la seral
Și societăți comerciale
Să știi că nu dau doi bani
Pe facultățile tale
Baruri locale au plecat
Din piețe și hale
Discursurile oficiale
Au greșeli gramaticale
Îți spui că într-o zi
Toate astea se termină
Când din tarabă în tarabă
Cauți legătura cea mai ieftină
Muzica un dar
O folosești să îndrumi individual
Gândește! Mintea nu pumnul
Va distruge zidul
Îmi place să cred
Că încă mai există bărbați
Adevărați nu cocalari
Sau lași complexați
Nu genul care caută scandal
Dar care te caută
Care în față ușor
Când stau cu fruntea dreaptă
Amenințările sunt pentru femei
Gurile să tacă
Până una alta
Sabia cea mai ascuțită
Stă în teacă
Fii un nebun deștept
Și-ai să vezi cum pleacă
Rănile o să treacă
Remușcările mai așteaptă.
Dacă-ți plac românii
Și-ai modele cocalarii
Cu șampoane poponet
Spală oile lui Becali
Cu Lazarus în boscheți
Sau cu Naomi pe scenă
Ai de unde să înveți
O societate numa’ crema.
Dacă-ți plac românii
Și-ai modele cocalarii
Cu șampoane poponet
Spală oile lui Becali
Cu Lazarus în boscheți
Sau cu Naomi pe scenă
Ai de unde să înveți
O societate numa’ crema
Sensul versurilor
Piesa critică starea societății românești, corupția și superficialitatea valorilor. În ciuda acestor probleme, există un apel la gândire individuală și la speranța într-un viitor mai bun, îndemnând la acțiune prin muzică și inteligență.