Îmi aduci liniștea seară de seară, uite luna,
Nu ți-am promis-o, dar te rog întinde-mi mâna,
Nu-ți dau stelele, dar te rog descrie-mi lumea,
Așa cum o faci tu și explică-mi cum a
Reușit o inimă de stâncă să se-nmoaie,
Să uite să mai pună versuri triste pe foaie,
Pentru-un moment, când mirosul tău mă-nmoaie,
Și mă face să iubesc și picăturile de ploaie.
Inima rezistă multe, zâmbește,
Că-i în stare să iasă din piept când te privește,
Tu prețuiește-mă și nu-mi da drumul,
M-ai făcut să devin iregic când eu făceam pe nebunul.
Îți simt parfumul în cameră și pe perină,
Și-ți văd privirea în tavan când privesc prin beznă,
Aș fi în stare să-ți promit atât de multe,
Dar nu o fac, tu iubește-mă și uite,
Cum reușesc să las în spate atâtea brute,
Care-mi făceau nopțile lungi, zilele scurte.
Aș fi în stare să-ți aduc în față munte,
Mări și oceane și tot n-ar fi prea multe,
Când lumea mea se rezumă doar la tine,
Am să las în spate o cetate cu ruine,
Dărâmate și uitate, acum construiesc castel,
Pentru că am nevoie, ca să locuiești în el.
E o prințesă chiar dacă n-are coroană,
Și-o să fie o regină, că a fost crescută de-o doamnă,
Știe ce-nseamnă că a fost și ea rănită,
Și nu promite atunci când nu e pregătită.
Îmi dă aripi când lumea nu-i prea roz,
Și-mi pune zâmbetul pe chip când am moralul jos,
E frumoasă când doarme, dimineața când mă strânge,
În brațe și-mi spune că e fericită, plânge,
Și nu îmi place să o văd așa și-mi spune,
Că sunt lacrimi care-i cad cu zâmbetul pe buze,
Când e cu mine se oprește timpu-n loc,
Tic-tac, tic-tac, parcă n-am stare deloc,
Nu îmi lua visul și-nțelege-mă când tac,
Uneori multe cuvinte mare lucru nu prea fac,
Și crede-mă că-m obosit să tot renunț,
Și știu că tot ce simt ar putea să mute munți.
Cum reușesc să las în spate atâtea brute,
Care-mi făceau nopțile lungi, zilele scurte.
Aș fi în stare să-ți aduc în față munte,
Mări și oceane și tot n-ar fi prea multe,
Când lumea mea se rezumă doar la tine,
Am să las în spate o cetate cu ruine,
Dărâmate și uitate, acum construiesc castel,
Pentru că am nevoie, ca să locuiești în el.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dragoste profundă și transformatoare. Naratorul își vede partenera ca pe o regină, capabilă să-i aducă liniște și să-l schimbe în bine, construind un viitor împreună, lăsând în urmă trecutul dureros.