Urătură – Seara Lui Sfântu’ Vasile

Aho, ho, hooo!
Seara lui Sfântu’ Vasile
Să vă fie, gospodari, de bine
Și nouă de folos
Că suntem plugari de jos.
O-nsărat, o-nourat
Noi, plugari, ne-am adunat
De prin dealuri, de prin văi
Tot plugari de-alde noi.
Și ne-am luat cu ist clopoțel bălțat
Să stârnim câinii din sat
C-așa-i de la Dumnezeu sfântu’ lăsat.
Nu-i de la noi începutul
Și nici la noi nu-i sfârșitul,
Așa-i de când lumea și pământul.
Iar voi, plugărași fârtați,
Stați puțin și nu mânați
În zăbrele vă răzămați
Pistoalele vi le-ncărcați
De opinci vă grijiți,
Harapnicele vi le pregătiți
Ca să mergem la arat
La mărul rotat în dealul Coraliului
Unde-i locul grâului.
La mărul rotat.
Iar sub măr cine-i culcat?
Îi Gruian și cu Novac,
Și Gruian mereu spunea
Ca-n Țarigrad ar pleca.
Iar Novac îi răspundea:
Mai Gruiene, mai voinice
Tu-n Țarigrad nu te duce
Că cine-a ascultat de mine
Dumnezeu i-a dat mult bine.
Și pe cal încalecă
Tot în fuga calului
Pân’ la capul dealului.
Acolo descalecă
Vin, cu vadra, că strigă!
Măcar vreo două, trei zile
Să stea vadra lângă mine.
Crâșmărița-i mititică
Dar puțin cam frumușică
Cu țâțele boureie
Cu buzele subțirele,
Cu tulpânul vișiniu
Nu ne-o mai spuneți, c-o știu!
Strâmta-n șale, largă-n stâni
Drăgălașă la ciobani.
La ciobani face cu mâna
La flăcăi stinge lumina,
Alde noi, umplem grădina.
Cu ciubote se-ncalță
La-mpăratul c-alergă.
Împaratul de-o videa
De departe mi-o-ntreba:
Ce-i Anița, crâșmăriță
La ce vii așa-nfocată
Cum n-ai venit niciodată?
Înalțate-mpărate
Ieri, când soarele-apunea
Au intrat în crâșma mea
Trei voinici ardelenești
Cu papuci galbeni turcești.
Este-acel maimariuliu
Tot cu barba brâuliu
Cu mustața spic de grâu.
Are-o căciuliță-n cap
De cincizeci de piei de țap
Că cincizeci mai trebuie
La urechi tot n-ajunge.
Iar acel mai mijlociu
Tot cu barba brâuliu
Cu musteața spic de grâu.
Are-un minteanaș pe trup
Din cincizeci de piei de lup
Ca cincizeci mai trebuie
La genunchi tot n-ajunge.
Iară acel mai micuțiu
Bat ochii sprâncenele
Și părul călcâiele,
Cu mustața ca la rac
De și-o-noadă după cap.
Da hodiniți, boieri mari, hodiniți
Da de-afară nu gândiți
Că-s plugarii necăjiți
Și plugarii cer mâncare
Boii ca ne țin parale.
Boii de la roate
I-am furat azi-noapte
Boii din prigol
I-am scos din ocol.
Ia mai roată măi, hăăi, hăăi!
La anul și la mulți ani!