Bună seara, gospodari,
Gospodari și gospodine
Și voi, domnișoare fine,
Dați-vă după perdele
Și-ascultați vorbele mele!
De trei săptămâni trecute
Vin cu ursul de la munte.
Numai coate și genunchi,
Ursul meu l-am cumpărat,
Zece mii pe el am dat
Și cu mine l-am luat
La fete de măritat.
Ursul meu de la Bacău
Tare-i prost și nătărău
C-a mâncat un ciucălău.
Ciucălăul era stricat,
Ursul meu s-a-ntoxicat.
Nu știu, Doamne, ce să-i fac,
Să-i iau sânge de la cap,
De la cap, de la picioare,
Vai de mine, ursul moare!
Eu sunt doctorul Costică
Și-am în buzunar o sticlă.
Boala ursului o știu,
Păhărelul cu rachiu.
Îi dau ursului să bea,
Și pe loc se va scula.
Scoală, ursule, de jos,
Nu te face că ești prost!
Scoală, ursule-n picioare,
Să te văd cât ești de mare!
La vatră cu trei tăciuni
Fac fetele rugăciuni,
Sâmbăta, Duminica,
Să se poată mărita.
Da’ cine dracu’ să le ia?
Că-s bătrâne ca mama.
Da’ nici mama nu-i bătrână
Că mai are-un dinte-n gură,
Un dinte și o măsea,
Să se poată mărita!
Foaie verde și-o alună,
Ia-ți, ursule, noapte bună
Și la anul când venim
Sănătoși să vă găsim!
Sensul versurilor
Piesa descrie un obicei tradițional românesc, în care un urs este plimbat prin sate. Versurile satirizează diverse aspecte ale vieții rurale, de la starea de sănătate precară a ursului până la dorința fetelor de a se mărita.