Underhopper – Culoarul Vieții

Primul vers îl scriu pășind pe culoar,
E culoarul vieții, nu culoarul din spital.
Uși închise albe, deoparte și de alta,
N-am cheia succesului, nu-mi pot deschide soarta.
În spate e trecutul, nu întorc capul,
Băieții mari nu plâng, nu pleacă capul.
Merg înainte, cu privirea-n față,
tânjind după viitor, ca după o zdreanță.
La capăt e lumina, reprezentând oare sfârșitul?
Sunt pregătit de el, vreau să-i văd chipul.
Speriat când vom ajunge față-n față,
Sunt gata să-l înfrunt, nicio speranță n-am în față.
Că viața e ca un culoar, cu multe uși,
Și ce ne așteaptă în interior, suntem supuși.
Că ușa ce ți-e scrisă, e mereu deschisă,
Și de-ai vrea s-alegi o alta, alta e închisă.
Îmi aprind țigara, încerc să mă calmez, pe culoarul vieții hoinăresc,
Încerc diferite uși, dar în zadar, și toate astea, îmi lasă un gust amar.
Culoarul vieții e calea spre viața ta, și d-ai vrea să-alegi o altă ușă, n-ai putea.
E viața ta, asta ți-a fost scris, accept-o sau te vei pierde în abis.
Intri în camera ta, da-da, e viața ta,
De la primul cuvânt spus, până la plicul de dare.
De la prima joacă, în cartier,
Până la primul punct pătat, în cazier.
E plin raftul de poze prăfuite,
Arunci o privire, sunt pozele tale, ține minte.
Și-ai vrea să ieși din cameră în unele momente,
Când viața-i injectată cu seringi infecte.
Încerci ușa, vrei să ieși, nu mai suporți,
Vrei să ți se deschidă drumul către noi porți.
Ești prizonier în filmul vieții tale ca-n închisoare
Și filmul tău a fost mereu o dramă, n-ai scăpare.
Te duci către fereastră, vrei să fentezi viața,
Dar gratiile te opresc, ți-ai pierdut speranța.
Că viața nu e ca un vis, știu că ai vrea să te trezești,
Viața-i un monstru, fugi, caci nu visezi.
Îmi aprind țigara, încerc să mă calmez, pe culoarul vieții hoinăresc,
Încerc diferite uși, dar în zadar, și toate astea, îmi lasă un gust amar.
Culoarul vieții e calea spre viața ta, și d-ai vrea să-alegi o altă ușă, n-ai putea.
E viața ta, asta ți-a fost scris, accept-o sau te vei pierde în abis.