Dacă aș fi întrebat vreodată oamenii
‘Oare și eu pot? ‘
Cu siguranță îmi luam un mare nu peste bot
Și acum aș fi stat la mare distanță de pod
De fiecare dată orb în căutarea propriului port
La început se aude prost, microfon și căști low cost
Toate acele texte știute pe de rost
În micul meu univers anost pasiunea a fost cel mai bun adăpost
Dar ce-a fost a fost și a rămas ceva frumos
Artist n-am fost doar rezultat propriei ființe
Au fost mulți implicați, de mult dedicați altor dorințe
Știi ce? Toți care au parcurs cu mine acest drum
M-au condus de fapt către ceea ce sunt acum
Și dacă au plecat pentru că am fost nebun, cuprins de vină
Le spun că au ramas blocați pictați pe capela mea sixtină
Ascult pereți goi, pândesc culori ce vor să vină
Pentru timpurile când vom dezveli ultima cortină
Lansat în ’80, din ’90 mă încăpățânez
În special din 2000 de când am început să visez
La 40 nu vreau să debitez, prefer să marchez
Acum când anticipez că sunt atât de aproape de miez
Dacă îți place ai să fii cu cei mai buni
Când joci pentru alții, ajungi pe tabla de șah lângă nebuni
O să îți dai seama trecând peste minciuni
Generând căldura precum un pumn de cărbuni
Viața e o scenă, să nu te sperie când îți răsună prin venă.
A pornit ca o bandă tocită de casetofon
Derulată de un milion în coperta ei color
A fost visul meu pe care nu l-am parcurs ușor
Și uite că l-am transmis multor,
În ciuda așteptărilor tuturor
Au fost acele seri când uiți să mai speri
Și descarci în texte nervi și cele mai grele poveri
Doar ca să descoperi noi și noi încăperi
Prin care să aduci celor din jurul tău cât mai multe alte primăveri (x2)
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre evoluția artistului, despre drumul parcurs cu obstacole și despre importanța pasiunii. Este un mesaj despre perseverență și despre transformarea viselor în realitate, în ciuda așteptărilor negative.