Cred că trebuie să se trezească foarte multă lume,
Și să-și dea seama că, în foarte mare nesimțire s-a ajuns acuma la noi.
Lumea primește o putere de la populație,
Și după aia sfidează populația, și aproape că sclaveste populația.
Mi s-a părut o greșeală, și mi se pare greșit să votezi pe cineva,
Care după ce pune mâna pe putere să zică:
Mâine, vezi că ai de plătit banii ăia! Că așa vreau io.
Ai o lege nouă. Ai o taxă nouă. Trupele noastre merg acolo.
Se întâmplă asta.
Zic: Stai puțin. Eu nu te-am votat pentru asta!
Pentru că sunt toți din aceeași școală. Și ne vedem fructele.
Spune că avem poli de putere. Defapt n-avem.
Sunt.. majoritatea dacă îi luăm la bani mărunți vin din aceeași școală.
Unde duci tu carusel de oțel?
Grupate inimi de plastic ce practic sfârșesc drastic în cătușe de fier.
Atâtea antene, ne scanează încă din faza de gene.
Riști să nu vezi lumina în beznă de prea multe lanterne
Omul tău învinge-n platou, e ceva nou la acest micro afon.
Gestul său e fără scop, vezi să n-ascundă vre-un microfon.
Sunt mulți de-ai lor printre ai noștri, strecurați se dau curați,
Când defapt țin sub poza celor dragi o listă cu suspectați.
Captează tot ce vibrează, nu există reacție fără pauză,
Deși știu și ei că șefii lor sunt defapt generatorii de cauză.
Ăștia nu se simt vinovați în fața la frați,
Ma întreb cum s-ar simți când ei la rândul lor ar fi filati.
Sentimentele primează, deci ai milă,
Ascultați poporul că dacă el respiră, atunci praful de pușcă expiră.
Aștept să apară următoarea fază, cu muzicanți captivi în zală,
Ca ar fi atentat la siguranța națională.
Refren (x2)
Atâtea suflete pierdute,
Iadul are ce-alege.
Vezi tu, persistă ordinea,
Dar nu prea există lege.
De privești la haosul social din jur far’ a-nțelege,
Se subînțelege, că nu prea mai există lege.
Nu duci lipsă de idei,
Știu că tu doar auzi ce vrei,
Dar nu și p-ăia grei,
Oricât de tare ar țipa între ei.
Acolo ai voștri îndoaă taitei
Tiptil ca Zorro,
Căci e vorba de mai mulți lei,
Decât putem ține noi la zoo.
Vreau să cred în libertate și-n drepturi egale,
N-ai cum să crești în ochii mei, când tu tot te-ndrepți la vale.
Refuzi altă cale, nu te mai victimiza,
Că e aiurea când tu la rândul tău faci victime încercând să astupi miza.
Ai mascat adevărul de nu-l mai recunoști nici tu,
Ziaristul sta ca tristu’, când el ține hartia iar tu pixu.
Bine ascuns după gard de teama de trancan,
Degeaba clocotești în jur vulcan,
Poate mai scapi cu vre-un cancan.
Asta nu-i democrație, se știe.
Doar pentru că vor unii să fie regi,
Dar din aia blegi la noi pe glie.
Se simte miros de colonie,
Vezi că noi nu stăm laolaltă,
Ca să nu fac din apa ta de colonie o mare baltă.
Refren (x2)
Atâtea suflete pierdute,
Iadul are ce-alege.
Vezi tu, persistă ordinea,
Dar nu prea există lege.
De privești la haosul social din jur far’ a-nțelege,
Se subînțelege, că nu prea mai există lege.
Cine are curaj să difuzeze muzica mea? (x2)
Sensul versurilor
Piesa exprimă frustrarea față de corupția și inegalitățile din societate, denunțând abuzul de putere și lipsa de libertate. Artistul îndeamnă la trezirea conștiinței și la luptă împotriva sistemului opresiv, subliniind necesitatea de a asculta vocea poporului.