Știu că o te simți…
Iubesc să fac asta…
Sună în căștile tale muzica asta ciudată
Pe care unii nu o să înțeleagă vreodată
Și iată că am tovarași lasă fără spaimă
Ce și-ar vinde sufletul pentru un pic de faimă.
Și iată muzica ce-i pe val electronică deci comercial
Deci toți idioții cu auto-tune că vor să dea un tun
Și vor să banii din treaba de aia s-au schimbat din hip hop în pop.
Noroc, mai suntem doi trei, ce avem nevoie de muzică
Va să zică, construim o arcă când totul se destramă
Am ceea mai fatală armă, care sfarmă ura și invidia.
Că pustiu asta n-are nevoie de putere
Și scrie din dragoste și din plăcere
Ce îi cere un ascultător de relatări reale
Plictisit de aceleași c***i comerciale.
Am 17 anii, puțini ascultători
Ce să vorbesc de fani, am pasiune și răbdare
Norocul?
Îl fac dacă nu-l prind singur frățioare
În mare parte man nu caut să ajung number one.
De multe ori mă întreb:
De ce dracu mai trag?
Că unii fac cultura asta de c***t
Și mulții îi respectă mai mult decât îl respectă pe Tupac.
Așa că..
Am ales să trag pentru mine
Să mușc ca dracula nu să latru ca un câine
Și ghici cine deține critici și nu e rușine
Ăla ce nu știe sau a uitat de unde vine.
E bine că nu mă simt, presimt că tu
O să îmi zici că mai am mult de lucru
Și că nu am flow și că sun rău
Pa, pa treci înapoi în lumea ta.
Da, sunt doar un copil..
Și copii spun, ce simt..
Sună în căștile tale muzica asta bizară
Pe care poți să o asculți, în casă sau afară
E dulce sau amară, tulbure sau clară
Pian sau chitară, e suflet în cerneală.
Te miri că scriu poiezii fără să fumez iarba?
Te miri că scriu versuri fără să scot cash ma?
Fa, cam toți vor să triumfeze
Acum știi de ce au ajuns să copieze.
Eu nu lupt, și dacă nu lupt
Nu înseamnă că am pierdut
Ce să pierd?
Un fan ce azi mă admiră
Și mâine detestă, mă contestă
Că am rămas aceiași muzică clasică.
Că dacă nu ești câine ești pisică
Și dacă nu ai inimă de sticlă
Ți-o aplică
De mic te obligă, să asculți muzica lor
Tipică ca Grecia antică.
Băiatule nu ești mai original
Dacă suni underground
Și dacă ai multe vizualizări
Și o arzi prost nu o să te laud
Iar dacă îmi place ce aud
O să te aplaud.
Unii au muzica tatuată pe piele
Eu o am în inimă
Și când slăbesc îmi dă putere
Mă ascultă în tăcere
Și momentele grele devin o plăcere.
Fratele meu o dă cu tupeu
Și câștigă înjurături la greu
Îs prea puțini ce înțeleg ceva
Majoritatea așteaptă să îți bagi eticheta
Că dacă nu a fost degeaba toată munca.
Cât ai, atât costi
Pe bulevardul ăsta plin de proști
Le trec multe prin căști
Dar pun pariu că nici într-un târziu
Nu au înțeles ce scriu
Oare scriu?
A fost tot, tu oare ce ai înțeles din asta.. ha?
Prea puține cu siguranță.. e prea complicată muzica asta ciudată.
Sensul versurilor
Piesa este o reflecție asupra scenei muzicale actuale, criticând superficialitatea și lipsa de originalitate. Artistul își afirmă angajamentul față de autenticitate și pasiunea pentru muzică, indiferent de succesul comercial. El își exprimă frustrarea față de cei care prioritizează faima în detrimentul artei.