refren x2
Scriu și trag, până crap, până fac piesa bună de ascultat
Îmi dau din cap, până-mi sparg creierul uman
Și-mi tot bag minciuni în cap, că cică totul e vag
Dar într-un final, tot îmi dau seama ce-i real
Ce-i real.
Și analizez multe.
Neutre mutre ce vor să mă ajute sau încurce
Eu vreau decât s-am cu ce-ajunge repede la destinație, amicu’
Știu că vezi totul sigur, eu îți zic că-i complicat de simplu
Și că văd multe-n triplu, într-un mediu plin de ambiguitate
Îmi dau pe tobe, pici pe spate, până la ora 7 ești tăiat pe jumate
Am gândurile împărțite prin casele clădite
De idi și pol pot, în flăcări. Unchiu’ le simte când transmite
Fac o ciorbă aromată cu amintiri, să nu se vadă
Că pun ură, și-alte chestii din viața mea acuzată vinovată
Că viața m-a strâns de gât, mi-a dat o palmă, și-a plecat
Și-am rămas cu o pată-n cap de care nu pot să scap,
Urmărește-mi palmele, pe traiectorie ascendentă
Înspre fața ta ce-mi inspiră o femeie independentă
Îți văd deja dinții-n zbor ca o rachetă în meclă
O să fac chetă să-ți pui dinții înapoi, futu-te-n gura de vedetă.
refren x2
Scriu și trag, până crap, până fac piesa bună de ascultat
Îmi dau din cap, până-mi sparg creierul uman
Și-mi tot bag minciuni în cap, că cică totul e vag
Dar într-un final, tot îmi dau seama ce-i real.
Scriu și trag, să-mi scot demonul din cap.
Nu mai stă sub pat, ce drac, vrea să-l port sub hanorac.
Se lasă bezna ușor, când în noapte mă dezbrac.
Vocile-mi șoptesc cu drag, vorbe ce îmi pun capac.
Am conștiința praf, subconștientul activat.
Îmi pierd mințile încet, am coșmaruri ne-ncetat.
C-am iubit o fată rac, m-a lăsat încet să-mi sparg.
Sufletu’-n bucăți, dar parcă o fac cu drag.
Vreau ca să pășesc.. Am lag.
Am pistolul pus în tâmplă, aud vocile să trag.
Gesturi de drogat, ce s-a întâmplat?
Parcă-ți promiteai mereu, c-o să râzi neîncetat.
Am un fel de paranoia, se rezumă-n două feluri.
Ori îmi pun viața pe targă, ori îmi văd frumos de țeluri.
Gânduri de oțel, se zdrobesc în van.
Când îmi găsesc liniștea, cu privirea în tavan.
Parcă-s scos din subteran, că arăt a boschetar.
De-mi trimit sufletu’-n iad, pot să-l sting că-s un ghețar.
Imens..
refren x2
Scriu și trag, până crap, până fac piesa bună de ascultat
Îmi dau din cap, până-mi sparg creierul uman
Și-mi tot bag minciuni în cap, că cică totul e vag
Dar într-un final, tot îmi dau seama ce-i real
Sensul versurilor
Piesa explorează lupta internă a artistului cu proprii demoni și cu percepția distorsionată asupra realității. El oscilează între dorința de a se elibera și tentația de a se autodistruge, reflectând asupra experiențelor traumatizante și a sentimentelor de ură și vinovăție.