1. Când se lasă seara peste București
Sunt fete pe stradă, eu văd că nu ești.
R: Când te-am cunoscut, Cristina
Aveai părul frumos rău
Și-o floare de măr
Aveai prinsă-n păr.
2. Ai plecat, fetițo, simt că înnebunesc
Altă fată mândră nu pot să iubesc.
R: „-„-„-„-„-„-„-„-„-„-„-„-„-„-„-„-„-„-„-„-„.
3. Ai plecat, fetițo, și tu m-ai lăsat
Ai plecat de mână cu un alt băiat.
R: „-„-„-„-„-„-„-„-„-„-„-„-„-„-„-„-„-„-„-„-„.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și durerea provocate de pierderea unei iubiri. Naratorul își amintește cu nostalgie de momentul întâlnirii cu Cristina și deplânge plecarea ei cu altcineva.