Unde-am ajuns, nici noi nu mai știm.
Plătim mereu tot ce vrem să fim.
Și-atunci de ce stai și te gândești?
Pentru acest preț, să ne facem legi!
B: Doar noi, noi știm
Că suntem doar, doar manechini
Te-ascunzi? De ce?
Toți plătim câte puțin.
Mereu îți spui că-i mult prea târziu
Să faci ce simți și te crezi învins.
Nu te minți! Ce te mai gândești?
Pentru acest preț să ne facem legi!
R: Suntem doar un preț viu,
Cei care-au luat, aceia știu.
Noi care dăm și-avem un preț
Avem dreptul să facem legi!
Unde-am ajuns, nici noi nu mai știm.
Plătim mereu tot ce vrem să fim.
Să-i spui așa cui tu îi plătești:
Avem un drept, să facem legi!
Noi facem legi!
Unde-am ajuns? Nici noi nu mai știm..
Plătim mereu.. Ce vrem să fim?.
B: Doar noi, noi știm
Că suntem doar, doar manechini
Te-ascunzi? De ce?
Toți plătim. Plătim puțin câte puțin!
R: Suntem doar un preț viu,
Cei care-au luat, aceia știu.
Noi care dăm și-avem un preț
Avem dreptul să facem legi!
Sensul versurilor
Piesa exprimă frustrarea față de sistemul social în care oamenii simt că trebuie să plătească mereu pentru a-și atinge idealurile. Refrenul subliniază ideea că cei care contribuie ar trebui să aibă dreptul de a influența regulile.