Sorin Cerin – Zori Fără Amurg
Știam,Că ești floarea destinului meu,Ce strălucește,La fereastra iubirii,În zorii fără de amurg,Ai visului,De a fi nedespărțiți.Uitasem,Că orice floare,Are petalele propriei sale muriri,Care se vor ofili,Odată și odată,În vâltoarea fără de întoarcere,A ceea ce numim viață.Atunci,Am rupt petala unei clipe,Și am așternut-o,În eternitatea sufletului meu,Unde nu pot ajunge niciodată,Zorii muririi,În care se spală vremea,Trecutelor iubiri.