Zimbrul

I.Dragoș, mândru ca un soare,A plecat la vânătoare.Ghioaga și săgeata luiFac puștiul codrului!Cerbul moare, urșii pierȘi vulturii cad din cerIată că-ntr-o dumbrăvioarăEl zărește-o căprioară,Fiară blândă de la munte,Cu steluță albă-n frunteȘi cornițe subțireleȘi copite sprintenele.Căprioară cum îl simteLasă locurile strâmte,Fuge, saltă, zboară, piere,Ca un vis, ca o părere;Iară Dragoș înfocatO gonește ne-ncetat.Zi de vară cât … Citește mai mult