zidul – Versuri.pro

Salvatore Quasimodo - Zidul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pe zidul stadionului, deja,
prin crăpături și smocuri de ierburi agățătoare,
șopârlele țâșnesc fulgerătoare;
iar broasca revine prin rigole,
cânt ferm al depărtatelor mele nopți
din alte țări. Îți amintești acest loc
unde marea stea saluta
sosirea noastră de umbre. O, scumpo, cât
timp a coborât cu frunzele de plop,
cât sânge în fluviile pământului.

Mariana Marin - Zidul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Eu nu te judec
și doar ți se pare
că lanțurile pe care le porți
au fost închise de mine
cu nopțile în care ne-am iubit.
Nu este al meu cedrul Libanului
sub care stai și plângi.
Iar turma de capre a minții tale
n-a fost păscută de mine,
nu eu am înălțat din nou zidul
după ce s-a surpat.
Și nu te judec.
Ești liber și aidoma mie într-o zi și aici,
sub pământul spre care vița-de-vie
toamna se-apleacă în țândări.
demonizată

's Dreams - Zidul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Bună.
Explicați-i prostului cum funcționează dragostea, încotro pleacă și de ce?
Cum să omori dragostea, unde poți găsi antidot împotriva otrăvii ei dulci.
Și nu mai spuneți că dragostea e oarbă
Eu am văzut-o în visele mele.
Explicați-mi de ce în visurile/dorințele mele tot pare atât de realist.
De ce să te minți singur
Și să o distrugi în tine nopți la rând.
Doamne, cât e de trist.
Explicați-mi, vă rog, de ce trebuie să păstrez în memorie privirea ei și cuvintele.
Nu am unde mă ascunde.
Închid ochii, acolo e din nou ea, privește în jos în timp ce pleacă.
Iar în spatele ei e un perete
În spatele iubirii e un perete suka (bitch) (repeat 5 ori)

Rafael Alberti - Zidul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Acum când ne gândim să strângem pereții,
să deschidem ușile prin care marea să năvălească
fără greutate,
să auzim, ca din celălalt capăt al unui puț, ultimii pași
ai unui băiat de familie.
Cei care nu știu sunt departe.
Ești tu cel care se mișcă?
Să mergem liberi,
să mergem,
căci am ars pulberea cea rea care curge prin sânge,
să închidem ochii,
să-i închidem în fața scrisorilor care ne sosesc după
prea târziu,
căzând în acest spațiu de litere răzlețe pe care-l sapă
secundele,
acum,
acum când gândeam la toate acestea,
când le credeam pe celelalte….
Cine se mișcă,
respiră,
nu se mișcă,
nu respiră,
se îndepărtează de prezența unei mâini în delir:
trebuie,
pentru că e foarte necesar,
trebuie neapărat să se apropie,
urgent,
ca eu să mă mișc,
să respir,
să nu mă mișc,
să nu respir,
să se îndepărteze,
să mă îndepărtez….
Ies întunecoase,
continuă oarbe,
lovindu-se de noapte și de câmpii,
dezorientate de trenuri,
ies după mine să mă caute dintr-un sat fără oameni,
dintr-un târg azi fără mijloace,
dintr-un oraș care-și stinge felinarele prin împușcături.
Or să se rătăcească.
Un copil se rătăcește pe frig și dă de mare în loc să
dea de un iepure,
un băiat fuge de-acasă și se tot poticnește de pereți,
un om coboară după tutun și, la al doilea colț de stradă,
moartea îi îngheață țigara de foi.
Trei străzi lungi ies să mă caute.
Nu sunt.

Nicolae Dabija - Zidul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Desenez o fereastră în zid,
în zidul surd, ca o moarte,
și mă prefac c-o deschid
și privesc pân-departe.
Doamne, ce sfinte peisaje
dat mi-i să văd uneori:
ce arbori cresc pe blindaje,
sau pe tranșee ce flori!.
Soarele șade în ierbi încâlcit,
pământu-i de spice mai greu;
și aproape că sunt fericit
în fața peretelui meu.
.. Desenez o fereastră-n zid, și
se cască-o spărtură: în ea
m-aș teme să cad de n-aș fi
legat ca un lanț de podea.

Adrian Păunescu - Zidul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

În sfârșit, dărâmaseră zidul,
Zidul care nu ne dădea voie să ne bucurăm
Nici de cer, nici de izvor,
Nici de restul lumii.
Zidul care părea etern
Era sfărâmat acum,
Bucată cu bucată.
Nici cărămizile n-aveau cum să mai reziste
Furiei, deznădejdii, revanșei.
Să se termine cu acest zid!.
Și cerul reintra în drepturile lui,
Mutându-ni-se în ochi,
Și lumea începea
Să se insinueze în noi toți
Și râul ducea, tumultuos, la vale
Praful de pe mâinile noastre.
Intraserăm, toți, în râu, să ne spălăm
De urmele zidului abia dărâmat
Și ne bucuram
Că dărâmaserăm zidul
Și-l simțeam curățându-se
De pe mâinile noastre
Din pletele noastre,
Ne scăldam și noi
Liberi, în sfârșit,
Ne curățam de mizeria zidului.
Ducă-se unde-o vrea, murdar cum e,
Otrăvit cum e,
Zidul nostru,
Zidul nemișcării noastre,
Zidul izolării noastre,
Zidul închisorii noastre,
Zidul umilinței noastre.
Și râul ducea la vale
Amintirea zidului nostru.
Și, cum beau din el,
Cum mureau
Animalele de la câmpie.
Se prăbușeau în râul murdar
De amintirea zidului
Și nici nu terminaserăm noi să ne spălăm de zid,
În susul râului,
Că, în josul râului,
Zidul reapăru.
La început ca o simplă aluviune
De ciment colectat
Și reținut
Din exuberanța
Participanților la dărâmarea
Zidului anterior.
Dărâmat în amonte,
Zidul creștea în aval
Și, când ne dădurăm seama
Că zidul renaște,
Voirăm să protestăm
Și să ne mirăm.
Dar ne fu imposibil
Să ne smulgem picioarele
Din apa infectă a râului.
Că, pe gleznele noastre,
Până către genunchi,
Praful de zid urcase,
Întărindu-se în apă,
Și, ca într-o lavă,
Ne simțirăm cuprinși
În zidul pe care de-abia îl dărâmaserăm
Și care acum, încet,
Urca din aval în amonte,
Întărindu-se în apele râului.
Zidul etern.
Zidul acesta,
Făcut din praful
Zidului anterior
Și de care abia ne spălaserăm.

Vasko Popa - Zidul I

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Stinge-te, iarbă.
La ce mi-ar trebui razele tale
Pe pietroasa lovitură de palmă.
Aici eu sunt lipsit de pași.
Cerule, întoarce-te
În înalt.
La ce mi-ar trebui albăstrimea ta
Printre norii de tencuială.
Aici eu sunt lipsit de vedere.

Vasko Popa - Zidul II

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Și tu
Cu pletele ploii și pomeții vântului
Retrage-te.
De ce-mi te arăți
În zborul fluturilor de vară?
Aici eu sunt lipsit de inimă.
Piept în piept cu zidul
Mă-mpietresc, zid devenind.

Vasko Popa - Zidul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Față în față cu zidul.
Unde-i frumusețea și unde urâciunea?
Unde e fața mea?
Față în față cu zidul.
Unde-i aici forța, unde-i slăbiciunea?
Eu nu cunosc regulile jocului.
Aici nu există nici bine și nici rău.
Sunt singur singurel.