zi de toamna – Versuri.pro

Rainer Maria Rilke - Zi de Toamnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Bătut-a ceasul, Domne. Vara-a fost lungă, lungă.
Așterne-ți umbra peste cadranele solare
și pe ogoare vântul dezleagă-l și-l alungă.
Să fie pline poruncește celor din urmă roade;
mai dăruiește-le din Sud o zi sau două,
îndeamnă-le să se-mplinească și înrouă
dulceața de pe urmă în vinul greu din cade.
Cine acum nu are casă, nu-și mai face.
Cine acum e singur, va rămânea-ndelung.
O să vegheze, va ceti, scrisori va scrie lungi
și pe alei va rătăci acolo și încoace
pierdut, când frunzele se-ndungă și cad foșning prelung.

George Marian Popa - Zi de Toamnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Zi de toamnă.
Zi de toamnă când ceața dimineții
Se-amestecă cu răsăritul ei,
Când roua strălucește ca diamantul
În raza soarelui lasciv ce-a răsărit.
Un motan trece agale strada
Într-o plimbare de care numai el va știi,
În dimineața cea pustie
Cu miros de ploaie ce va fi.
Ieșim și noi din case
Adulmecând mirosul toamnei ruginii,
Strivind în calea noastră
Covor de frunze galbene căzute.
O simplă zi de toamnă,
Toamna vieții noastre,
În coșul de rachită plin
Doar acum cu amintiri și fapte.
George Popa
29 sept 2017

Aleksandr Blok - Zi de Toamnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Pășesc pe câmp, încetișor,
Cu tine-alături iară,
Și sufletul mi-l simt ușor
Ca-n schitul vechi de țară.
E-o zi de toamnă-n asfințit,
Tușește-o cioară-ntr-una,
Un corb c-un jalnic croncănit
Ortacii și-i adună.
Și arde rugu-n câmp, stingher,
Și-n fum îmbracă norii,
Iar noi privim cum sus, pe cer,
Se duc în cârd cocorii.
Se duc, și cel din fruntea lor
Și plânge și-i îndeamnă.
Ce gând îl poartă? Care dor?
Ce-i plânsul trist de toamnă?
Și-s sate triste, de nespus,
Cum nu-s în altă parte –
Și arde-n ziua ce s-a dus
Un foc în câmp, departe.
Ce-i pentru mine țara mea,
Cerșind cu chipu-i jalnic?
Soția mea! O, de-aș afla
De ce jelești amarnic?