Daniel Turcea – Zen

Sângele meu se desfăcuDeasupra – o planare mai linăAșteptând să se spargă.Jos nu înțeleg cum se încâlcesc moale și reciForme obscure și iatăTotul e să ardă o ușă orbitoareTotul e să treci dincoloDin afară în afară prin poriiAcestor licheni ce-au iubitvii și mai vii încăAmurgul roșu și stinscând se unduiauși vântulavea tăceri de xilofon și … Citește mai mult