zeița Afrodita – Versuri.pro

Sappho - Invocație Către Zeița Afrodita

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Afrodita, fiica lui Zeus, vicleană,
Tu din tronul tău scăpărând lumină,
Nu mă frânge în chinuri, te rog, stăpână,
Nici în aleanuri.
Zeița: „Cine te supără?
Persuasiunea pe cine vrei să convingă?
În curând cea care fuge acum de tine te va urmări,
și, dacă nu te iubește, te va iubi.”

Sappho - Moartea Lui Adonis

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Acesta este cântecul de lamentație
Pentru Adonis – vai pentru Adonis, vai!
Astfel, Afrodita a strigat în suferință,
În timp ce se străduia să-l tragă înapoi de la moarte:
Inima ta să nu fie slabă, dragă! Fii puternic!
O, mă arde, suflarea ta!
Se aprinde prin faptul că eu sunt un foc!
Inima mea este înspăimântătoare cu dorință disperată!
Ea strigă la Eros din aripi de aur,
Ea îl face să absoarbă în izvorul rece de gheață
Fețe fine, și se afla pe fruntea lui Adonis:
O dragoste, lasă-i răcoarea să te revigoreze acum!..
În zadar, zadarnic! – ochii lui nu mă mai văd;
Ei sunt fixați în întunericul ușii lui Hades!
Ei se închid – el doarme – nu somnul morților!
Taci, nu amesteca nici o pietricică cu pulberea de urme!
Nu Nu! aceasta este moartea! Acum nu rămâne pentru mine
Nici o dulceață pe pământ – nici miere, nici albină!

Sappho - Afrodita

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Fericit mire, căsătoria s-a împlinit așa cum ți-a fost pe plac,
ai fecioara pe care ți-ai dorit-o;
înfățișarea ta, mireasă, este numai grație,
privirea-ți e nespus de dulce,
iubirea e răspândită pe fața ta frumoasă.
Afrodita te-a cinstit în mod deosebit.

Artur Enăşescu - Afrodita

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

În hău de mări, bătute de furtună,
La pieptul spumegatului talaz,
Prinzându-i gingaș, brațul de grumaz
Dormea seninul ca un fulg de lună.
Seninătate, zbucium, împreună,
Uniți de sorți pe-al apelor podghiaz,
Născură, robi aceluiași extaz,
Nemărginirea, floare de genună.
Și haosul gemu de fremătare,
Când cea dintâi semeață-ntruchipare,
Vis cald! Femeia, amforă de slavă,
Zbucni legănătoare și suavă,
Vrej de senin cu fruntea-n sârg de stele,
Din zvârcolirea undelor rebele.