zebre

Apostolii,Ochilor de Ape ale Vieții și Morții,își cer înapoi,Piatra Amară a Deșertăciunii,din care Dumnezeu ne-a sculptat chipul,și pe care au aruncat-o,pentru a crea Valuri de Angoase,Zilelor fără adăpost,care să erodeze trupurile Zebrelor,Fericirii și Durerii,pe care le traversăm,ca să ne unim malurile Disperării,cu cele ale Depresiilor Absurdului Carismatic,într-un Tot al Infernului,Non-Sensului Existențial.