Daniel Vişan-Dimitriu – Zborul Gândurilor

Gândurile mele, zboară, zboară, zboarăPeste ani din timpuri care mă-nfioară,Păsări călătoare străbătând seninulUnor vremuri care ne-mplineau destinul.Munții de plăcere, văi de încântare,Chipuri neatinse de vreo întristare,Trupuri în splendoarea nopților febrile,Mângâieri ascunse-n zâmbete subtile.– Ți-amintești, iubito, râul dintr-o valeUnde rătăcisem puncte cardinale,Timpul, anotimpul, tot, dar nu pe noi,Ți-amintești popasul și ce-a fost apoi:.Peticul de iarbă, brazii … Citește mai mult