Daniel Vişan-Dimitriu – Zborul Din Amurg
E doar o bancă, un amurg și eu,Încremenit pe-o margine de alee,Cu gândurile-n câmpuri elizeePrin care derulez un vechi clișeu.E-atât de vechi, încât un verde crudA devenit ca frunza dintr-o toamnăÎn care înserarea mă îndeamnăSă ies, cântarea nopții s-o aud.Prin câmpurile-acelea, încă amVigoarea din poveștile trăiteÎn vieți, din amintire desfrunzite,Când ne-ntâlneam și, uneori, zburam.Erai cu … Citește mai mult