https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/cesar-vallejo-zarurile-eterne https://versuri.pro/cesar-vallejo-zarurile-eterne#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=77715 →]]> Doamne-al meu, stârnește milă ființa-n care-s aflător;
rău îmi pare pâinea să-ți înghit;
dar acest sărman lut gânditor
nu e coaja ce-a dospit în a ta coastă:
tu n-ai Marii să te fi părăsit!.
Doamne, om dac-ai fi fost cu-adevărat,
ai fi ştiut să fii un Dumnezeu;
doar că tu, dintotdeauna împăcat,
din opera-ţi nimic nu ai simţit.
Divin e omul! – el te-a pătimit!.
Azi, prin vrăjiții-mi ochi trec scăpărări
ca-n ochii unui osândit:
Doamne, vei ațâța mulțimi de lumânări,
să dăm de-a dura zarul învechit..
Poate, o, jucător, de-i voia sorții
-a cosmosului tot-,
va fi să iasă cearcănele Morții
precum, funebrii, cei doi ași de glod.
Doamne, în noaptea surdă, neagră, de tăciuni,
n-o să mai poată juca, fiindcă Pământul
e-un zar de-acum uzat şi rotunjit
de cât s-a dat, pierind în zare, rostogol,
şi nu se va opri decât în gol,
în golul vastelor îngropăciuni.

]]> https://versuri.pro/cesar-vallejo-zarurile-eterne/feed 0