Cezar Baltag – Zâna a Treia
Dogoarea aceasta o știu,ea vine din spate mereu,basmul ei pământiuil ascult cu sângele meu.Zboru-i întretaiatcrește bezmetic și crud,fosnetul ei vinovatdin tinerețe-l aud.Pustiitoare aripacrește arșiți și ploi de noroiîn urmă.Și clipă de clipăcrește distanța-ntre noi.Și-acum inserarea se lasă.Umbra crește-n adânc,Unde e peria deasăși greșeala să le arunc?