Nici să mă pice cu ceară, nu spun unde-am fost aseară
Fiecare mândră-a mea, jură c-am fost doar la ea
Că sunt ibovnic știut, la dragoste priceput,
Pe toate le culc pe mână, și le fac inima bună.

Când eram flăcău în sat, nicio mândră n-a scăpat
La toate le țineam cale, fără gând de-nsurătoare
Până le iubeam pe toate, trecea noaptea jumătate
Câte-un ceas la fiecare, m-apucau zorile-n vale.

M-am jurat și tot nu pot, mândrele din cap să-mi scot,
Dar le mai iubesc o seară, și de mâine mă las iară…
Uite anii cum s-au dus, iar mândrele nu s-au plâns
Și parcă mi se lipesc, la piept chiar de-mbătrânesc.